Testul Babeş-Papanicolau este cea mai accesibilă dar şi cea mai importantă metodă de a preveni posibilitatea apariţiei şi evoluţiei unui cancer de col uterin deoarece prin acest test se pot identifica anomaliile celulare de la nivelul colului înainte ca acestea sa devină neoplazice.

Activitatea profilactică al cărei obiectiv îl reprezintă diminuarea morbidităţii şi mortalităţii prin cancer de col uterin se bazează pe câteva considerente:

– leziunea canceroasă nu îşi face apariţia pe un col sănătos;

– se acceptă existenţa unor leziuni potenţial maligne (precanceroase sau preneoplazice) şi a leziunilor maligne preinvazive (cancer intraepitelial);

– posibilitatea depistării leziunilor precanceroase prin programe de screening.

Întrucât citotestul în prezent se exprimă în sistemul Bethesda, pentru înţelegerea şi interpretarea corectă a unui rezultat citologic în lumina terminologiei şi noilor date din sistemul Bethesda, precum şi pentru o atitudine corespunzătoare, eficientă şi responsabilă, este prezentat şi noţiuni asupra raportării citotestului în sistemul Bethesda; aceste noţiuni vor preciza mai bine investigaţiile necesare şi atitudinea terapeutică în managementul colului lezional.

De la efectuarea primului citotest în 1926 de către Aurel Babeş, standardizarea acestuia în cele 5 clase în 1928 de către G. Papanicolaou şi până în prezent, nomenclatura, modul de interpretare, de raportare şi analiză a citotestului a suferit o serie de modificări. Astfel, amintim clasificările şcolilor germane şi britanice de citologie şi apoi adoptarea sistemului Bethesda în 1989 şi revizuit ulterior în 2001. Tot aici trebuie amintită clasificarea leziunilor histologice intraepiteliale potenţial invazive sub denumirea de neoplazii cervicale intraepiteliale CIN I, II şi III (acronimul CIN de la Cervical Intraepithelial Neoplasia) de către Richart în 1967 şi revizuită în 1990. Dar, indiferent după care şcoală se interpretează şi se raportează citotestul, indiferent de opiniile pro sau contra eficienţei uneia sau alteia din clasificările de mai sus, important rămâne faptul că un citotest bine recoltat şi corect interpretat poate indica într-o proporţie covârşitoare prezenţa unui proces preneoplazic sau neoplazic la nivelul colului uterin.

Cea mai mare parte a şcolilor medicale din lume a adoptat interpretarea citotestului în sistemul Behesda, sistem în care citotestul este exprimat clar, standardizat, în termeni precişi, fără ambiguitate şi confuzii, fapt ce permite optimizarea diagnosticului în vederea unui tratament adecvat în caz de citologie pozitivă.

Terminologia Bethesda în ultima ei variantă şi definitivă a fost adoptată în 2001 când Institutul Naţional al Cancerului din SUA a patronat un studiu referitor la utilitatea testării HPV la pacientele cu citologie de tip ASCUS şi LSIL („The Atypical Squamous Cells of Undertermined Significance – Low Grade Intraepithelial Lesion Triage Study”), cunoscut în literatură sub acronimul „ALTS”. Terminologia Bethesda 2001 elaborată în urma studiului ALTS de mai sus, a fost rezultatul unei colaborări fructuoase dintre experţi clinicieni, anatomo-potologi şi citologi, fapt ce a permis modificarea prezentării rezultatelor citologice care inainte lăsa loc ambiguităţii sau interpretărilor echivoce.