Cancerul de san este a doua cauza de deces la femei iar riscul de aparitie a boli este la 1 femeie din 8. Principalii factori de risc sunt varsta (81% din cancere apar la femei peste 50 de ani), stimularea estrogenica (expunerea la hormonul feminin estrogen), factori genetici. Majoritatea cancerelor de san sunt sporadice (apar intamplator), iar doar 5% dintre ele sunt cauzate de o mostenire a unei mutatii genetice familiale.

Cancerul de san nu este o boala unica. Exista mai multe tipuri de cancer de san in functie de tipul celulelor din care se dezvolta (de exemplu lobular sau ductal). De asemenea cancerul de san poate fi diagnosticat in diferite etape de dezvoltare ceea ce confera stadiul bolii. Stadiul este dat de dimensiunea tumorii, prezenta sau absenta metastazalor ganglionare si de eventualele metastaze. Nu in ultimul rand caracteristicile tumorii sunt deosebit de importante acestea fiind cele care exprima gradul de agresivitate ale cancerului de san.

Teoretic toate femeile peste 40 de ani ar trebui sa fie periodic examinate la san. Examinarea sanului consta in examenul clinic – inspectia si palparea sanilor si a regiuni axilare (sub brat), mamografie (la femeile peste 40 de ani) – radiografie a sanilor, ecografie mamara – examinarea cu ajutorul ecografului a sanilor. De cele mai multe ori pacientele se adreseaza medicului atunci cand observa o modificare la nivelul sanilor: durere, aparitia unor tumori, modificarea consistentei. Prin examinarile amintite se vor evalua eventualele tumori si se va indica daca este necesar biopsierea – obtinerea unui fragment din tumora.

Diagnosticul cancerului de san este histologic – ceea ce inseamna ca atunci cant se identifica o tumora la nivelul sanului se recolteaza o portiune din tumora care se examineaza histopatologic (la microscop) si se pune diagnosticul daca este sau nu cancer. Metodele de recoltare a unui fragment de tumora sunt: biopsia incizionala – o operatie mica prin care se excizeaza o portiune din tumora; punctia biopsie – introducerea unui ac special cu ajutorul caruia se recolteaza un fragment din tumora. La ora actuala punctia biopsie este metoda cea mai indicata deoarece obtine material din tumora cu o suferinta minima a pacientului. Aceasta punctie se poate face si in cazul tumorilor de mici dimensiuni care nu pot fi simtite la examinare, cand cu ajutorul ecografului se ghideaza directia acului in tumora.

Odata stabilit diagnosticul de cancer de san se evalueaza stadiul in care este boala, adica gradul de evolutie a bolii. Stadiul se stabileste pe baza dimensiuni tumorii, a prezentei sau nu a ganglionilor axilari (noduli limfatici sub brat) si a eventualelor metastaze (prezenta bolii in alte organe din corp).

Tratamentul cancerului de san este unul complex care include chirurgia, radioterapia, chimioterapia si hormonoterapia. Rolul tratamentului este de a distruge tumora primara precum si eventualele celule care au plecat din aceasta. Tratamentul local – al tumorii si al ganglionilor limfatici – se realizeaza prin chirurgie si radioterapie. Tratamentul prin care se incearca distrugerea eventualelor celule plecate din tumora se realizeaza prin chimioterapie si hormonoterapie. Indicatia de tratament se face in functie de stadiul initial al bolii.