Boala inflamatorie pelvină (BIP) reprezintă denumirea generică pentru infecțiile tractului genital superior (endometru, miometru, țesuturi parauterine, trompe, ovare, peritoneu pelvin) . Aproximativ 70% dintre femeile cu vârsta sub 25 de ani prezinta aceasta boala,  incidența maximă fiind între 20 și 24 de ani.

Cauze

Boala inflamatorie pelvină este cauzata de agenții infecțioși prezenți în flora normală vaginală și endocervicală (streptococ grup B, stafilococi,anaerobi, E. Coli) sau de cei care transmit boli sexuale (Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae, Mycoplasme) .

Acești germeni pot ajunge la nivelul sferei genital superioare direct pe cale ascendentă, prin limfa sau sange,  sau pot beneficia de ajutorul unor celule care prezinta posibilitatea de deplasare (spermatozoizii sau trichomonas vaginalis) de care se pot atașa, și pot ajunge la nivelul endometrului și a trompelor, facilitând contaminarea.

 Factori de risc

1. Debutul precoce al vieții sexuale

2. Parteneri sexuali multiplii

3. Antecedente de BIP

4. Antecedente de Boli cu transmitere sexuală

5. Inserția unui dispozitiv intrauterin (sterilet)

6. Manevre invazive intrauterine (curetaj, biopsie, histeroscopie)

 Simptomatologie

Aceasta boala poate sa se manifeste intr-o forma acuta sau cronica. In forma acuta  simptomatologia dominanta este durerea pelvină la care se asociază semne infecțioase (temperatura, frison). Formele cronice se pot prezenta de asemenea cu durere (dar nu de aceasi intensitate) sau chiar fara simptome pacienta dezvoltand direct complicatiile acestei boli: infertilitate, sarcina extrauterina, abcese pelvine/abdominale. Modul de prezentare si evolutia bolii depinde de agentul infecțios.

Simptomele cele mai frecvente intalnite sunt: durere în etajul abdominal inferior, scurgeri vaginale (leucoree), temperatura peste 38° C, sangerari inafara ciclului.

Diagnostic

Diagnosticul este suspicionat pe baza simptomatologiei si este sustinut de examenul clinic si de analizele de laborator. Clinic medicul ginecolog va observa duree la examenul ginecologic (durere, la palparea corpului uterin și la mobilizarea colului uterin, loje anexiale sensibile) precum si modificari ale colului si ale secretiei uterine (glera opaca) si vaginale (leucoree). Examinarile de laborator au rolul de a evidentia microorganismul care provoaca infectia, si amploarea raspunsului inflamator si imun  al organismului.

Ecografia poate evidentia modificari determinate de infectie:  îngroșare tubară, colecție lichidiană în Douglas, masă anexială slab delimitată. In anumite cazuri este indicata laparoscopia exploratorie și diagnostică

De multe ori aceasta boala, mai ales in faza acuta, poate fi confundata cu alte afectiuni ca apendicită acută, colecistită acută, ocluzia intestinală, sarcina extrauterina, chist ovarian torsionat, peritonită generalizată, colica reno-ureterală, pielonefrita, colita sau durerea psiho-somatică.

Tratament

Tratamentul indicat este cel medicamentos, si ara ca scop eradicarea infectiei si reducerea simptomelor.

Tratamentul infectiei se face cu antibiotice. Daca se cunoaste agentul microbian care determina infectia antibioticul este selectata conform antibiogramei (antibioticul la care este sensibil microbul). Din pacate nu intodeauna se cunoaste agentul microbian si tratamentul se face prin scheme de antibiotice care acopera un spectru bacterian cât mai larg. Tratamentul simptomatic se adreseaza reducerii durerii (antialgice) si a inflamtiei (antiinflamatoare).

Tratamentul chirurgical este rezervat complicațiilor severe (abces tubar rupt, peritonite)