Afectiuni Tiroida
Glanda tiroidă este situată în zona din fata a gatului (regiunea cervicală anterioară), la jumătatea distanţei dintre marginea superioară a sternului şi proeminenţa cartilajului tiroidian, anterior faţă de primele două inele traheale.
Glanda tiroidă este corelată cu majoritatea aparatelor şi sistemelor organismului, ca atare orice modificari ale funcţiilor tiroidiene pot cauza o serie de perturbări metabolice cât şi leziuni tisulare.
Iodul este un microelement a cărui necesar zilnic este de 200 Mg; acesta asigură sinteza hormonilor tiroidieni, fiind totodată implicat şi în acţiunile acestora: metabolismul celulelor, procesele de creştere şi diferenţiere a tuturor organelor şi în special al creierului. Astfel, deficitul de iod în primii ani de viaţă poate conduce la leziuni ireversibile, a căror principală consecinţă este retardul neuropsihic şi motor. Cunoaşterea distribuţiei iodului în natură este foarte importantă pentru înţelegerea şi prevenirea patologiei tiroidiene.
Guşa endemică, este definită prin creşterea în volum al glandei tiroide, cu păstrarea funcţionalităţii sale, apărute la peste 10% din populaţia ce aparţine aceleiaşi regiuni geografice; este o problemă de sănătate publică. România se situează în cadrul ţărilor din Europa cu deficit moderat/sever de iod, alături de Germania, Grecia, Bulgaria, Rusia, Spania, Croaţia, Slovenia.
Hipertiroidismul este o entitate cauzată de secreţia excesivă de hormoni tiroidieni. Dintre elementele clinice mai caracteristice menţionăm: tahicardia, tremorul, termofobia cu transpiraţii profuze, pierderea în greutate, agitaţie, irascibilitate, hipertrofia glandei tiroide şi uneori exoftalmie. Este o afecţiune care printr-un tratament corect instituit la timp se poate vindeca complet.
Hipotiroidismul este rezultatul scăderii sintezei hormonilor tiroidieni sau recepţia insuficientă al acestora la periferie. Clinic se exprimă prin: astenie, fatigabilitate, dispnee, frilozitate, tulburări de memorie, somnolenţă, încetinirea tranzitului intestinal, bradicardie, tegumente palide, reci, uscate, infiltrate, mialgii, parestezii.
La fel ca şi în cazul hipertiroidiei, sub un tratament corespunzător, administrat sub îndrumarea medicului specialist endocrinolog prognosticul este favorabil.
În cazul unui tratament empiric, sau a unei complianţe proaste a pacientului bolile tiroidiene pot genera complicaţii severe cardiovasculare, digestive, osteoarticulare, neuropsihice, oculare, metabolice etc.